Gostilele, acumularea de pe Valea Mostiștei
La prima vedere
Acumularea Gostilele se află pe Valea Mostiștei și face parte dintr-o salbă de lacuri binecunoscute pentru pescuitul la crap și alte specii pașnice, precum și pentru pescuitul la răpitor.
Lacul Gostilele este deschis, în funcție de sezon, atât pescarilor de staționar, cât și celor de răpitor.
Date generale

În zona din amonte de Administrație și debarcader, până la digul cu Măriuța, lacul are o adâncime medie de 3 – 3,5 metri, în timp ce în partea din aval, adâncimile sunt mai mari, iar pe firul apei (albia veche) și înspre barajul dinspre Dârvari ajung până la 6,5 metri. Cele mai adânci zone, de 9 sau chiar 10 metri, sunt localizate în zona barajului din aval. În general, nivelul apei este constant de-a lungul anului și este controlat în întregime de către Apele Române. Pe parcursul unui an secetos, este normal ca nivelul apei să fie mai scăzut, în vreme ce în perioadele cu precipitații abundente, acesta să poată ajunge la niveluri crescute. Limitele lacului sunt cuprinse între barajul de pământ Măriuța din amonte (DJ 302) și barajul din aval, dinspre Lacul Dârvari (DJ 402).

Tipologia malurilor, caracteristicile albiei și structurile submerse
Direcția de curgere (amonte – aval) este dinspre digul de pământ Măriuța spre barajul cu Lacul Dârvari. Conform sensului de curgere, malul stâng are, în cea mai mare parte, bordură de stuf, în timp ce malul din dreapta este lipsit de stuf aproape în întregime, fiind și cel mai potrivit pentru pescuitul la staționar, și ca atare, cel mai frecventat de către pescari de-a lungul sezonului. Lățimea luciului de apă variază între 200 și 600 de metri, cele mai întinse zone găsindu-se în aval de Administrație.
Din punct de vedere al configurației substratului, zona din amonte prezintă formațiuni de ștepi (cocioc) în special spre malul stâng, iar în aval de Administrație, structurile predominante sunt din piatră sau cele de tipul platourilor cu substrat tare. De asemenea, lacul este traversat în câteva locuri de foste diguri de pământ și foste drumuri, în prezent scufundate, care oferă excelente zone de agregare a peștilor pașnici și răpitor pe tot parcursul anului. Digurile scufundate sunt în număr de cinci, trei dintre acestea fiind în amonte de Administrație, restul de două fiind situate între acest punct de reper și barajul Fundulea.
Populația piscicolă
Lacul este populat cu specii diverse, iar pescuitul sportiv al acestora este permis cu respectarea regulilor stabilite de Administrație.
Specii pașnice: crap comun (românesc), cteno (amur), caras, plătică, crap fitofag. Specii de pești răpitori: șalău, știucă, biban.
